>
EVOLUTIA VlETII SOCIALE IN ROMANIA (1918-1940) La nivel social, Marea Unire din 1918 si activitatea reformatoare de dupa aceasta au generat mutatii semnificative. Astfel, a avut loc o crestere importanta a populatiei tarii, grevata insa, in vara anului 1940, de pierderile teritoriale.
Anul /Numar de locuitori / Suprafata tarii
1920 / 17 393 149 / 316 710 km2
1930 / 18 025 896 / 316 710 km2
1940 / 19 933 802 / 316 710 km2
1941 / 13 551 756 / 195 198 km2
In prezent, Romania are mai putin de 21,5 milioane de locuitori, fata de varful de 23,2 milioane atins in urma cu 20 de ani(1990).
In 2030 se estimeaza o populatie de 18,5 milioane. Iar in 2050, populatia Romaniei ar putea scadea pana la 15 milioane.
Suprafata actuala a Romaniei: 237.500Km.2
Dovezi incontestabile si deopotriva sfasietoare gasiti aici...
Negura uitarii peste Romania
Calatoresc cu mintea nu prea departe in timp.
Ma introc in trecut.Insa paradoxal dupa cum veti vedea ma teleportez in viitor.
Revad in minte satul tineretii mele.
Amplu si in detaliu il regasesc viu in memoria mea.
Ulite simple , subtiri ca degetele noduroase ale bunicii mele , rasfirate din incheietura larga a drumului ce venea de la statia mica a garii.
Revad oamenii ce mergeau linistiti venind de la treburile lor zilnice.
Treceau prin fata rastignirii de lemn si plecau sfios capul facand cruci largi.
Te salutau cu un salut calduros si amplu /Ladudat fie Domnul/ si treceau cercetand politicos cu privirea fata ce li se parea usor straina.
Linistea satului o mangai si acum cu nesat si chiar si stridentele tipetelor unei gaini agitate sau latratul unui catel nazuros mi se pareau chiar induiosatoare.
Casele cu potile curtilor niciodata incuiate si miscarile gospodarilor aflati cu treburi in curtile lor imi dadeau sentimentul unui stup a carui viata zilnica era binecuvantata de o mana cereasca mereu generoasa si mereu protectoare.
Revad lumina de pe fata oamenilor niciodata intunecata de oboseala muncii de peste zi.
Revad zambetul lor si transformarea instantanee a fetei lor cand ,le puneai ca strain o simpla intrebare la care se pregateau domol sa-ti raspunda din suflet.
Revad cum te cercetau parinteste asteptand cu ochi mari sa vada ca te-au ajutat cu indrumarea si mereu urma inevitabilul intrebarii standard :/da , a cui esti domnucule draga?!/
Si cu raspunsul ce trebuia sa-l tin minte mereu /A lui Sandu Lucretiei lui Stefan /
eram primit cu generozitate si cu bucurie in sufletul ORICARUI trecator.
Ca intr-o FAMILIE mare.
Cata bucurie simteam ca se revarsa prin fiecare gest si vorba a acelor oameni a satului...
De nedescris in cuvinte .
Cu tristete insa repede calatoria mea in trecut ma teleporteaza in viitor.
Simt precum in articolul despre satele parasite ca viitorul acesta sumbru se apropie cu repeziciune.Ca o desertificare globala.
O boala nemiloasa si incurabila aparent ne infesteaza radacinile.
Ne omoara trecutul.
Ne rapeste dreptul la demnitatea unei vieti asa cum civilizatia satului a implementat-o.
Si mai rau ne omoara viitorul.
Daca nu stopam acest exod si aceasta boala ce se extinde mortal peste STILUL si CONDUITA morala pe care SATUL ROMANESC a promovat-o ne vom trezi inchisi intre barele unei imense inchisori.
PE CARE IN MOD TRIST NE-O FACEM SINGURI.
Inchisoare pe care NOI O ALEGEM si in care ,din mandrie si din vanitate, pacaliti de societatea consumista , intram singuri.
Apeland la prajitoare de paine, la barometre digitale , la telefoane touchscreen, la televizoare cat mai plate si cat mai mari...uitam de noi si maine vom uita si sa deschidem o simpla clanta de usa ...
Inchei acest mic colaj din amintirile mele cu salutul ...ce ma induiosa/
LAUDAT FIE DOMNUL.
Sa ne trezim fratilor cat mai este putinta si cata vreme cumpana fantanii este inca apta sa coboare o galeata in fantana sa nu ezitam...
NU SUNTEM CU TOTUL PIERDUTI
