Viata ca o oglinda a dorintelor noastre/ganduri de DUMINICA

Inchid ochii si revad in secvente ce imi inteapa cugetul seriale marcante din viata mea.
Ma intreb dezaprobator daca eu le-am scris scenariul si daca m-am gandit o clipa ca tot eu voi fi singurul personaj ce s-a prezentat la casting.
Revad segmente intregi in care am mers pe contrasensul vietii incercand la maximul nervii celor apropiati ai mei.
Vad si clipele de rara intensitate a linistii ce s-a intalnit cu sufletul meu cautandu-ma insitent dupa ce am refuzat repetat sa-i primesc mana pacifista.
Descifrez si chipuri si destine ce s-au incrucisat cu urmele pasilor mei.Sunt convins ca pasii mei s-au indreptat spre oamenii din viata mea cum tot asa de convins sunt ca viata lor a fost cea care a trebuit sa primeasca franturi sau bucati mai mari din existenta mea.
Este semnificativ intelesul pe care un batran mi l-a relevat despre rugaciunea Tatal Nostru.
Mi-a explicat sfatos ca PAINEA NOASTRA CEA DE TOATE ZILELE este de fapt VIATA noastra.
Noi TREBUIE sa cerem CREATORULUI dreptul la VIATA.
Si intorcandu-ma la secventele din viata mea sunt mai mult decat convins ca Viata Vine Spre Noi.
Asa cum rugaciunea ne indeamna sa cerem.
Este o problema de interpretare/simpla
Nu vedem defapt ca noi refuzam ceea ce primim ca de la aceasta viata.
Vrem intotdeauna ceva ce incepe cu MAI/-
mai frumos/
mai interesant/
mai deosebit/
mai delicat/
mai altcumva/
mereu si mereu..

Si astfel pierdem esenta vietii ..de a NE BUCURA
de ce primim si de ceea ce VIATA ne ofera.

Noi nu putem cere.
Putem insa primi sau refuza.
Odata ce primim si acceptam ceea ce primim vom primi ....in continuare urcand ca si semnificatie treptele acestor primiri....
Odata ce refuzam...
si viata noasra se va include pe un drum al refuzului.

GANDURI DE DUMINICA